vineri, 27 ianuarie 2017

Si boala este o lectie

Aceasta postare este inspirata de oamenii si intamplarile la care asist in fiecare zi in noua mea profesie. Am sansa sa fiu membru in multe familii, din simplul motiv ca intru in casele lor, le miros mancarea care este gatita in bucatarie, le aud fara sa vreau conversatiile, le vad fotografiile, diplomele sau tablourile de pe pereti, le asist sau ingrijesc bunicul, mama, tatal... Asa devin un membru al familiei care este imbratisat si salutat cu bucurie de fiecare data cand vine "in vizita". 

Ei bine acesta este cazul fericit in care cel care are nevoie de ajutor ramane in sanul familiei, acasa, in acest "cuib" in care este protejat cu iubire, isi pastreaza statutul de bunic/bunica, isi cunoaste fiecare coltisor din casa, se simte in siguranta. Exista insa cazuri in care lucrurile nu evolueaza atat de armonios; frustrarea, oboseala psihica si fizica, constrangerile financiare, vechile povesti nerezolvate din tinerete, subconstientul, toate la un loc dau curs unor cuvinte dureroase pe care le aud in cursul zilei: "lasa ca stiu eu cu cate ai umblat....stai acolo si te chinuie...", "nu te mai suport, pune mana si ridica si tu piciorul ala blestemat"..."termina cu vaicareala ca nu te doare nimic", "ajuta-ma ca daca si eu o sa fiu la pat ce ne facem?!" Solutia finala fiind: te trimit la azil! Rostirea acestui cuvant produce marirea pupilelor si o respiratie accelerata celor care inca mai inteleg, gandesc si doar fizic sunt dependenti de ajutorul altora. Stiu ca este "ultima statie", se simt respinsi, alungati din cuib, nedoriti. Pentru cei in stadiu avansat de dementa, acest cuvant nu produce nici o reactie, poate doar daca te uiti adanc in ochii lor vezi ca acest Purgatoriu nu mai are nici un sens pentru ei, se simt pierduti.

Asa se face ca primesc gratis din jurul meu in fiecare zi minunate povesti si lectii de viata care ma pun pe ganduri si ma incurajeaza sa va urez: traiti frumos, acum - in aceasta clipa de eternitate, nu lasati frustrarile si vechile probleme/povesti sa se umple de praf pana la batranete ca sa aveti ce sa le urlati partenerului cand nu o sa mai fiti/ (sau nu o sa mai fie el) in stare sa va imbracati singuri si invatati din lectiile/experientele pe care le primiti - si boala este o lectie.

cu drag,
Miruna 

miercuri, 28 decembrie 2016

2017

Si a mai trecut un an.... dar partea buna e ca vine altul. Nu stiu de ce ma apuca asa mereu pe final de an o nostalgie care ma determina sa fac si un mic inventar. Ce am reusit, ce as vrea sa mai fac in 2017, ce as fi putut sa fac mai bine si uite asa ma apuc de scris.

Ma asez la birou, mi-am stabilit un mic spatiu de lucru (mai depinde si de noi sa facem un pic de atmosfera care sa ne inspire, o floare, o muzica, o cafea etc:) ) si asez pe hartie / laptop ganduri, proiecte, idei care sper sa devina realitate in 2017 :)
 
 

Acum nu o sa dau chiar tot din casa in ceea ce priveste proiectele mele pe 2017, fiecare si le stie pe ale lui. Important e sa ne setam obiective. Multi ar spune ca exageram si devenim prea organizati si planificati si ratam placerea momentului. Eu cred ca e bine sa avem cateva obiective, sa ne imaginam o rama in care stau cateva lucruri fixate, ce curge printre este... spontaneitate, neprevazut si cred ca fiecare intelege la ce ma refer, fie ca apare o oportunitate peste noapte, se strica masina de spalat sau castigati la loto - ca sa inchei intr-o nota pozitiva.

Am fost candva un om foarte organizat, care nu putea sa accepte surprizele. Astazi sunt o persoana la fel de organizata, insa care se poate bucura/adapta la neprevazut. Imi place mai mult persoana care sunt astazi :)

Va incurajez sa meditati la anul care vine si toate lucrurile minunate pe care le poate aduce cu el. :) Visati cu ochii deschisi, vizualitati si visele vor deveni realitate.

duminică, 11 decembrie 2016

Luati si va bucurati

Ati intalnit vreodata oameni care se sperie daca le zambesti dimineata? Daca ii saluti prea entuziasmat sau esti pur si simplu energic si bucuros la ora 6 dimineata se uita la tine de parca le-ai zis "ceva de mama". "Termina! ce e cu tine? ai luat ceva? e prea devreme pentru..." Pentru ce e prea devreme? sa incepem ziua cu bine, cu bucurie si entuziasm? Eu cred ca nu e prea devreme. Ba chiar e prea tarziu :)) daca incepem sa ne dezmortim abia pe la 14.00 si toata dimineata o petrecem intr-o amorteala si letargie. Pot sa inteleg ca unii sunt mai matinali si altii nu chiar, ca unii chiar sufra de depresie iarna, ca este o chestie de bioritm, insa nu pot sa inteleg de ce unii chiar nu gasesc nici un motiv de bucurie! ba e frig, ba e prea cald, ba e prea mult soare, ba prea putin si tot asa. 
Eu va recomand sa va bucurati de fiecare clipa pe care aveti sansa sa o traiti dragilor!