Treceți la conținutul principal

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... 

Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situatie, atitudine, persoana etc. 

Asa se face ca si eu la 31 de ani am invatat sa spun "Nu" si va marturisesc ca a fost un moment absolut minunat. Este adevarat ca acest "Nu" a avut si un pret si anume ranirea cuiva, pierderea unei prietenii, dar am inteles ca si asta e o alegere. Cei care nu inteleg si nu pot accepta un "Nu" raman cu supararea uneori. 

Ca intram in profunzimea acestui proces, prima faza prin care am trecut a fost accea de a constientiza ca am de ales. Apoi, luarea deciziei - nu voi mai face acel lucru, de exemplu. Intr-un final, verbalizarea. Mi-am transmis punctul de vedere intr-un mod cat se poate de neutru, lipsit de sentimentalisme. Toate aceste etape pot fi "controlate" de mine: cand spun, cui spun, cand si cum o spun. Reactia celuilalt poate fi doar presupusa. Asadar, se poate ca omul caruia va adresati sa inteleaga sau nu. Se poate sa reactioneze impulsiv, sa arunce la voi "vina", sa incerce sa va intoarca din drum. Va incurajez sa va mentineti punctul de vedere si sa va fiti fideli. Nu veti regreta. 

Oricat de mare a fost supararea interlocutorului meu (desi nu aceasta a fost intentia mea) i-am cerut scuze daca l-am ranit/o, am inteles faptul ca nu a acceptat punctul meu de vedere si am ramas la decizia luata. Inima mea a fost mai usoara pentru ca stiu ca nu am vrut sa fac nici un rau si mai mult de cat atat, mi-am facut mie un bine si am inteles ca ORICAND POT SPUNE "NU"!

Va urez un sfarsit de saptamana minunat!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lose Your Job, Find Yourself! - " Dream big - Call it a "blue sky" moment : Make a list of everywhere you'd wa nt to work. Regardless of pre-requisites, catalog the gigs that would "make your heart sing "___http://www.fastcompany.com/3005920/3-steps-getting-awesome-getting-canned Mi-a atras atentia si pentru ca eu insami sunt intr - o reorientare profesionala la cateva sute de grade :)) dar am constatat ca este mai potrivita o insiruire de incercari si aleger i decat blocajul intr -un loc/pos t.
Este pentru prima data cand traiesc intr-un oras in care am tot felul de experiente cu natura :))) Dimineata, pe la 5 asa cand unii dintre noi pornim deja catre job, in majoritatea zilelor, luna este maaaaaare si frumoasa; intr-o dimineata am fost intampinata de o brascuta care sarea pe trotuar, in alta de un iepure care trecea strada, uneori cand imi pregatesc ceaiul vad din bucatarie veverite care se catara in copaci... Apoi in apropierea jobului este un raulet pe care mai vezi din cand in cand plutind o rata :)) Apoi toti copacii astia care parca au explodat!!!!! flori albe, roz, rosii, magnolii, flori de primavara.... Am momente mai ales cand conduc catre o anumita parte a orasului, renumita pentru zona verde, cand simt ca ma ia valul si poate pierd volanul furata la propriu de peisaj!!! :)) Iar mai nou am trait experienta gradinaritului! am plantat flori, capsuni, am tuns pentru prima data iarba si ... in general am udat tot ce se poate uda chiar si cand nu e nevoie :)) Atentie! F
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua avet